Finalul nu mi-l amintesc. Oricum nu poate fi decat ceva firesc...

e ca si cum eu mi-as lua nevasta si copilu', considerand ca am unu' singur - baietel 3-4 ani- si as da o fuga de 1,2,3 mai la mare. stam noi ca o familie fericita pe plaja, mai vorbim, ne mai jucam cu nisip cu ala micu', stii cum e. La un moment dat, eu, nebun, ii vad pe unii ca se arunca in apa. apa...cancer. 1 mai, nu? ma apuca dracii dupa un an de tras ca salahoru' de cand nu mai avusesem o vacanta, arunc hainele de pe mine si tuleo in apa. Partenera - stai ma esti nebun, mai esti la varsta asta, ai o familie, o raspundere, deh...prima raza de frustrare. trece momentu', ne ducem usor, usor catre casa de la mare. In drumu' nostru ne intalnim cu unu' al carui nume nu-l mai retin ( sa-i zicem Trei), prieten din copilarie, cu care nu ma mai vazusem de o gramada de vreme - familie, slujba extenuanta...povesti. ce faci? bine. care mai e treaba... imi zice ca s-a intors un alt amic cu care nu ma mai vazusem de si mai multa vreme din Suedia ( ii zicem Suedezu') si ca au venit impreuna la mare de 1 mai ca-n vremurile bune, ca daca nu vrem sa ne vedem cu totii mai pe seara s.a.m.d. Zic ok, ne continuam drumu' catre casa. Nevasta, abuzata frontal de faptu' ca avem un copil destul de greu de satisfacut si ca nu ii mai ramane timp pentru ea, nu prea mai raspunde la apel, incerc una-alta...nimic. a doua raza de frustrare. Avem o mica discutie conjugala, nu foarte aprinsa. era sa uit ca mai avem un bebe pe drum, deci, si mai complicat. Se lasa seara, iesim la cina, ne intalnim cum planuisem cu Trei si cu Suedezu', pupaturi, strangeri in brate, povesti, vin, mult vin, ciugulim cate ceva. Vine ora de culcare a lu' ala micu'. Nevasta-mea, hai sa mergem ca s-a facut ora e culcare, eu ca as mai sta putin, ea simte momentul nefericit si se retrage, nu fara a ma lasa cu un sentiment enorm de vinovatie...a treia raza de frustrare. Seara curge, ne cunoastem de multa vreme, vorbim fara cea mai mica perdea, ca baietii, ii introduc pe amici in lumea mea prezenta de "om realizat", familie, casa, masina ( suedeza, parca) la care mai platesc in continuare de-mi sar capacele desi am o afacere destul de prospera cu mobila sau decoratiuni interioare, ceva... Si hai si la bowling si iar vin, si hai sa intram in vorba cu "promoteritele" care iti ofera o bricheta pentru doua pachete de tigari cumparate... Si constat ca fata de betivii astia doi cu care imi impart timpu' acum ( in vreme ce creieru' meu e inundat de senzatia aia de vinovatie cu care am ramas de cand nevasta-mea s-a dus la culcare ), deci ziceam ca acum constat ca desi am iesit din "competitie" tot eu sunt cel care obtine la fel de usor, poate chiar mai usor, ca inainte numere de telefon de la gagici ( "promoterita" adica), care cu niste priviri sugestive, ma convinge de faptul ca ar vrea sa-i umplu existenta pentru ceva vreme, mai tarziu, dupa ce voi fi scapat de betivii astia doi. De data asta dupa atata vreme, ego-ul meu s-a simtit si el gadilat bine. Nici n-apuc bine sa gust din aceasta mica placere...sms de la nevasta "eu ma bag in pat, noapte buna", parca asa suna. A picat evident ca un nod in gat, imi zic "pa" cu baietii, care trag de mine, ca mai stai, ca cine stie cand ne mai vedem. Intr-un final ajung in dormitorul nostru. Aceeasi imagine ca mai devreme, ea intoarsa - si la propriu si la impropriu - eu mirosind a alcool si tutun - desi ma lasasem de ceva vreme de fumat. Cam acelasi dialog conjugal de larga raspandire internationala, ca nu s-a inteles bine sms-ul ca nu-mi mai ajunge ce-mi dai, ca-mi dai atat cat nu pot duce, etc...a patra raza de frustrare. Hotarasc sa imi iau din nou hainele de strada si sa ma intorc la Suedezu' si la Trei, care dupa multe apeluri si sms-uri, au fost gasiti cvasiesuati intr-o discoteca. Cadru obisnuit, Suedezu' se invartea in ritm de dans in juru' uneia despre care aveam sa aflu ulterior ca ii prezenta planul tarifar din seara aia. cert e ca am plecat din locul respectiv in formula completa : eu, suedezu', trei si prestatoarea.
Am ajuns in camera lor de hotel, dialog de umplere a timpului toata lumea stia ce are de facut ( mai putin eu ) mai ramanea de stabilit ordinea. Li s-a intamplat Suedezului si prestatoarei, apoi lui Trei si iar prestatoarei si deocamdata atat. Mai vorbim despre ce ne vine la gura, mai trece timpul, mai bem o gura de vin, aproape se face dimineata. la un moment dat, mi se intregeste in cap imaginea ego-ului meu gadilat mai devreme si a celor patru raze de frustrare inconjurandu-l si-mi zic. Ce-am avut si ce-am pierdut? Pregateste-te "domnisoara" ca e randul meu. ia iesiti bai afar' d-aicea? La ora asta bai ai innebunit. Acu' mi-a venit, frate, am zis. Ma duc la baie sa-mi spal zona activa si nu mi-e rusine sa umplu la un moment dat cadrul cu ea. ma intorc in arena unde ma astepta, culmea, iar prestatoarea, care a iesit cea mai castigata in seara aia, si imi prezint din nou dotarea nativa, fara jena, demna de tot respectul. Am terminat, m-am intors in sanul familiei, am inchis cercul.
Pentru cine nu s-a prins asta a fost o incercare nefireasca pentru mine de a povesti in scris. Pentru cei care s-au prins si au avut rabdare sa citeasca pana aici, m-am pus in pielea personajului Boogie, din filmu' cu acelasi nume din 2008 de Radu Muntean in care, vazandu-l, probabil ca multi dintre utilizatorii de spuma de ras se vor regasi. Finalul nu mi-l amintesc. Oricum nu poate fi decat ceva firesc...

bestial. m-ai lasat fara cuvinte...